Turnul de la Popăuți, între apărare medievală și tradiție locală

Turnul-clopotniță de la Popăuți este prezentat ca una dintre construcțiile care îmbină funcția religioasă cu cea defensivă. Ridicat din cărămidă și piatră, turnul contrastează cu biserica și conferă ansamblului un aspect de mică fortificație.

Potrivit informațiilor prezentate de Botoșăneanul, construcția oferea în trecut un punct de observație asupra împrejurimilor. Accesul către primul etaj se făcea pe o scară exterioară care putea fi ridicată, element considerat specific construcțiilor cu rol de apărare.

La al treilea etaj se află clopotnița, prevăzută cu patru deschideri orientate către punctele cardinale. Turnul este descris ca parte a unei tradiții arhitecturale întâlnite la unele mănăstiri medievale din Moldova, unde elementele de fortificație erau asociate celor religioase.

Legenda construirii turnului

Legenda locală spune că Ștefan cel Mare ar fi dispus ridicarea unui zid și a unui turn cu trei niveluri după ce a aflat că regele Poloniei, Ioan Albert, intenționa să ocupe Moldova. Scopul ar fi fost supravegherea zonei și pregătirea apărării în fața unei eventuale invazii.

Povestea mai susține că lucrările au fost întârziate de meșteri, iar finalizarea lor ar fi fost grăbită de venirea timpurie a iernii. În aceeași legendă, vinul acru rezultat din struguri necopți ar fi fost folosit în mortar, despre care se spune că a devenit foarte rezistent.

Relatarea leagă terminarea turnului de perioada de dinaintea invaziei poloneze din 1497. Tot potrivit legendei prezentate de sursă, Popăuțiul nu ar fi fost cucerit prin forța armelor.