Elie Radu, inginerul botoșănean care a marcat infrastructura României

Inginerul botoșănean Elie Radu s-a născut la Botoșani, pe 20 aprilie 1853, și a murit la 10 octombrie 1931. Activitatea sa a acoperit proiectarea de căi ferate, poduri și șosele, dar și dezvoltarea învățământului tehnic din România.

După studiile urmate la Iași și la Școala Politehnică din Bruxelles, Elie Radu s-a întors în țară și a intrat în serviciul Ministerului Lucrărilor Publice. A lucrat inclusiv la controlul liniei ferate Ploiești–Predeal, alături de Anghel Saligny, iar ulterior a ocupat mai multe funcții de conducere în minister.

Lucrări importante în infrastructură

Potrivit sursei, inginerul a realizat aproximativ 650 de kilometri de cale ferată, printre proiectele menționate fiind linia Târgu Ocna–Comănești–Palanca. El a proiectat și poduri din beton armat și cu tabliere metalice, inclusiv opt construcții care au legat malurile Siretului.

Elie Radu a contribuit și la dezvoltarea sistemelor de alimentare cu apă. În 1889, a realizat la Bragadiru o stație de captare a apei subterane prezentată de sursă drept unică în Europa și prima rețea de alimentare a Bucureștiului. Ulterior, a participat la proiecte de alimentare cu apă pentru mai multe orașe, între care și Botoșani.

Profesor și membru al Academiei Române

Botoșăneanul a proiectat și construit 60 de clădiri de gări și a fost profesor la Școala Națională de Poduri și Construcții Civile. În 1927, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

În București este păstrată construcția cunoscută drept „grinda lui Elie Radu”, un experiment realizat pentru a demonstra rezistența betonului armat. Sursa notează că acesta a susținut și dezvoltarea unor soluții tehnice noi în construcții.